eine Hommage an den Silberwald - pǎdurea de argint

ȊNALTELE NELINIȘTI

Ȋnaltele neliniști din plopi s-au deșteptat
Și-n ierburile prinse de presimțiri strecoară
Cu șoșote, un tremur de gȃnd ȋntunecat,
Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară.

Ce uneltiri apasă și cine stă la pȃndă?
O clipă heleșteul se face de pămȃnt,
Sibilă prinsă-n spasme cu frunza spumegȃndă,
O plută despletită profetizează-n vȃnt.

Surd, ȋn zăduful zării s-a zvȃrcolit o zvoană:
Furtuna,-n cap cu goarne zbucnite din senin,
Galopuri nevăzute, bubuitoare zboruri…

Crunt, Nordul ȋși răstoarnă cumplita lui bulboană
Din care grele armii de nori vuind ȋn coruri
Cu tolbele de ploaie și grindeni pline vin.

Vasile Voiculescu, 1943, iulie 23